Bunica este o fire bolnăviciosă, așa că am intrat în spitale de mic copil, ca să merg în vizită la ea. Era o experiență care îmi dădea fiori. Desigur, îmi doream să o văd și știam că vizita mea îi alină suferința, dar îmi displăcea atmosfera de spital și albul acela care trebuia să sugereze curățenie, dar pe care îl receptam ca boală și tristețe. Până și albul uniformelor medicale mi se părea murdar. Coridoarele reci, deși era o căldură copleșitoare, paturile vechi și rigide, așternuturile de cele mai multe ori tocite și halatele decolorate pe care medicii și asistentele le purtau pe deasupra hainelor formau o imagine aproape dezolantă, care mi-a rămas mult timp ca o senzație neplăcută, în ciuda oricăror argumente raționale pe care mintea mi le oferea cu privire la mediul steril dintr-un spital.
Din fericire, mi-am dat seama că totul este o chestiune de imagine și optica s-a schimbat uluitor în ultimii ani, de când spitalele au devenit mai colorate, mai vesele. Directorii unităților spitalicești au înțeles probabil (sau au preluat pur și simplu modelul spitalelor din străinătate) că este nevoie nu numai de aparatură performantă, personal specializat, dar și de o atmosferă veselă, ca un spital să prezinte mai multă încredere și să fie un loc pentru vindecare.
Chiar dacă haina nu face pe om, reprezintă un instrument foarte bun de comunicare, iar soluția a noi halate medicale a fost una de impact. Personalul medical e parcă mai deschis, personalul auxiliar mai binevoitor, spitalul în sine mai primitor de când halatele medicale sunt în culori. Chiar și fără modificări sau reabilitări la nivelul clădirilor, spitalele au devenit mai vii, mai vesele. Halatele albe au cam fost abandonate (Slavă Domnului!) și atmosfera din spitale a devenit mai relaxantă. Sunt secții unde uniformele specifice au bluze medicale cu imprimeuri, ceea ce mi se pare un salt uriaș în modernitate, de la clasicul halat alb perimat. Și totul cu un click pe un magazin online de costume medicale și echipamente de lucru, o soluție de efect, care a dărâmat, în opinia mea, un zid al comunicării defectuoase între medici/asistenți și pacienți.
Privind în istorie evoluția uniformelor medicale observăm că ele arată modificări de mentalități. Dacă la început medicul purta haine obișnuite, eventual cu un șorț de măcelar deasupra și era cu atât mai bine cotat cu cât acesta era mai pătat de sânge, în selocul XX halatele albe și ideea de imaculat au înlocuit vechile practici, tot atunci începând să fie folosite și măștile de tifon și mănușile de cauciuc. Era o măsură pentru a proteja medicul de bolile pacienților. Interesul pentru cel bolnav a crescut însă ulterior în cele mai mici detalii, precum vestimentația de lucru. Medicii/asistenții nu sunt Dumnezei, sunt oameni în sprijinul altor oameni. Trebuie să fie calzi și empatici, iar pacienții să simtă că se pot deschide în fața lor, ca-și găsesc sprijin și alinare în vindecarea problemelor medicale. Halatele colorate îi apropie pe medici mai mult de pacienți și cred că aduc mai multă speranță într-un spital.
Acest articol este înscris în competiția Superblog
Un comentariu