Amouage Memoir Woman – review

Memoir Woman a fost conceput ca parte a unei perechi de parfumuri, așa cum este tradiția Amouage, iar cele două parfumuri au fost menite să exploreze „narațiunea atemporală a bărbatului și a femeii”. Lansat în 2010, parfumul realizat de Daniel Maurel și Dorothée Piot a fost catalogat drept un „chypre animalic picant”.

Note: 

Vârf: cardamom, absinth, piper roz, mandarină

Mijoc: piper, flori albe, tonuri lemnoase, cuișoare, trandafir, iasomie, tămâie

Bază: schinduf, piele, styrax, castoreum, galeopsis ladanum, mosc, mușchi de stejar

Prima dată când am luat contact cu Amouage Memoir și am citit cuvintele „animal chypre” am ridicat puțin din sprânceană: „Ei bine, sigur nu o să îmi placă!” Chypre animalic nu prea este stilul meu. De fapt, încă nu este deloc, și este posibil să nu fie niciodată, însă Amouage Memoir este foarte dificil de clasificat. La fel ca și Chamade de la Guerlain, Memoir Woman miroase foarte diferit de la vârf la bază. Spre deosebire de Chamade, care poate fi clasificat ca un floral verde cu o bază orientală, Memoir este mai greu de catalogat. Când crezi că ai descoperit sensul de mers al notelor, intervine alt ingredient care schimbă compoziția cu totul.

La prima pulverizare, am rămas puțin șocat! Un miros atât de ciudat! Atât de ciudat – și totuși atât de atrăgător. Am început să îl miros mai bine pe încheietura mâinii, urmărind pe rând fiecare fațetă. „Nu-mi dau seama”, mi-am spus. „Nu există niciun tipar. Nu este deosebit de animalic. Miros un pic de piele, dar nici nu este un parfum de piele. Este floral? Nu chiar. Deci ce este?”

Nu am avut niciun răspuns săptămâni întregi. Am verificat notele în timp ce îl miroseam și tot nu înțelegeam nimic. Am citit recenzii pe fragrantica – dar fără noroc. Memoir a fost unul dintre parfumurile care pentru mine nu avea niciun sens… „Ar trebui să urăsc mirosul asta”, mă gândeam. „Toate aceste ingrediente combinate… Și tămâie și lemn și note chypre… nu au cum să funcționeze împreună”.

Cum miroase?

La început, parfumul este de un verde intens: un verde închis, aproape cenușiu combinat cu un verde neon aproape otrăvitor care acoperă totul, precum colorantul alimentar aruncat în apă. Nota de absinth este plină de viață pentru câteva momente, iar apoi încep să răsară notele de piper și mandarină. Există și o notă de piele moale, ca de căprioară, precum și puțină tămâie (cred) care durează aproximativ o jumătate de oră. Totul lasă o senzație de aer rece de iarnă, care te face să vrei să respiri în mod repetat, trăgând parfumul puternic aromat în plămâni.

Treptat, acest aer rece, este subsumat de o secțiune florală caldă, bogată, dominată de flori albe. Efectul este ca atunci când ai intrat de la frig într-o cameră plină de culoare, parfumată cu uleiuri esențiale. Inima se simte luxoasă, și exotică: șerbet de petale de trandafir, flori de tuberoză, tămâie și puțină piele. După destul de mult timp, florile și tămâia din Memoir se estompează, ducând purtătorul într-o cabană de munte cu pereți din lemn și un foc în șemineul de piatră.

Memoir persistă câteva ore bune: două pulverizări persită douăsprezece ore pe pielea mea, purtându-mă prin aerul rece de munte, prin camera plină de culoare, florile albe, până în cabana de lemn.

Ei bine – Amoauge Memoir este, în fond, un parfum floral alb, ceva mai dark. Încă reușește să mă mai surprindă în multe feluri ciudate, dar este ca un vis în care ești într-o casă în care descoperi ceva nou în spatele fiecărei uși și chiar înainte de a te trezi, îți dai seama că de fapt… ești acasă.