„Parisul întâlnește Egiptul”, a spus Olivier Rousteing înainte de spectacolul său pentru Balmain: „Pentru că în fiecare dimineață când mă trezesc, văd Obélisque din piața Concorde și piramida Louvre. . . Cred că este foarte important să menționăm că cea mai mare parte din frumusețea Parisului vine din istoria sa, iar istoria sa nu este doar despre ceea ce noi numim francez.” Egiptul este o parte semnificativă a dialectului vizual al arhitecturii pariziene postcolonice, mulțumită lui Napoleon Bonaparte: Foire du Caire a fost construită în 1798, în timp ce Fontaine du Palmier și Fontaine du Fellah au urmat câțiva ani mai târziu. Obeliscul din Luxor, vechi de peste 3000 de ani, o fărâmă bogată de patrimoniu, a fost dat Franței în 1829 de către domnitorul otoman din Egipt (deci nu l-au furat, în stilul britanic).
Rousteing se întoarce în fiecare sezon la Paris ca primă sursă de inspirație pentru colecțiile sale, după ce a crescut în Bordeaux și și-a făcut ucenicia în Italia – unde, în ultimii opt ani, și-a definit cariera profesională. Prin explorarea identității capitalei franceze, el încă își explorează și propria indentitate. Deci, în timp ce această colecție a fost una de inspirație egipteană, a păstrat câteva simboluri-cheie, bazate pe patrimoniul Parisului și al lui Rousteing: dungi marinărești, jachete bourgeois bouclé, consolidarea asertivă a celebrilor umeri Balmain și desigur, lucrarea manuală în atelierului Balmain, care este intrinsecă țesăturii întregului Rousteing.
Cât despre elementele egiptene, ei bine, a fost o exprimare a valurilor Nilului, toate realizate jucăuș și cu un simț absolut dramatic, asa cum îi stă în fire lui Rousteing. Cara Delevingne a deschis spectacolul într-un corset strălucitor metalic -inspirat de Cleopatra-în timp ce pe fundal se auzea piesa „When Doves Cry”. Au fost blugi amuzanți de mumie, rochii drapte, piramidele au fost reinterpretate cu ajutorul bucăților din plexiglas de diferite culori care au intrat în construcția unor rochii tari, feroce, bogate în creație și invariabil de înaltă calitate. Organza albă, a fost înțepenită și plină cu pliuri, utilizată apoi în forme extreme, sculpturale, fasonate în arcuri uriașe în jurul corpului sau peste umăr, făcând referire la kalasiris (îmbrăcăminte veche egipteană).
A fost o colecție în care a picurat cu indicii, nu numai în haine, ci și în coloana sonoră, într-un subtext deosebit de personal, prezentarea fiind cheia spre ceva ce nu a fost dezvăluit pe deplin. Deci aceasta a fost o prezentare extraordinară, hiper-stilizată și super-definită a lui Balmain de la un tânăr a cărui călătorie de auto-descoperire și a cărei explorare a identității este jucată în timp real și devine tot mai convingătoare. Este scrisă atât cu claritate, cât și atâta oblicitate în hainele sale. Dacă nu puteți citi simbolurile, sau pur și simplu nu înțelegeți, treceți mai departe.
