Tu știi care sunt cele 6 situri culturale Patrimoniu Mondial UNESCO din România?

Există multe locuri și edificii unice în România, dar numai șase dintre ele sunt protejate ca Patrimoniu Mondial UNESCO. Este vorba despre locuri care exprimă civilizații și modul de viață în diferite comunități într-o anumită perioadă din istorie. Este o moștenire prețioasă, ce trebuie cunoscută și ocrotită.

Iată cele 6 situri culturale Patrimoniu Mondial UNESCO din România:

1. Bisericile din Moldova

În Nordul Moldovei se găsesc opt biserici adevărate bijuterii de artă bizantină. Ele au pereții exteriori acoperiți cu picturi în frescă autentice și bine conservate, ce reprezintă cicluri complete de teme religioase și care le-au adus înscrierea în lista obiectivelor de patromoniu cultural mondial în 1993. Este vorba despre:

• Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore

Biserica veche din Arbore se află de-a lungul drumului național DN2K, care leagă orașele Milișăuți și Solca din județul Suceava. A fost construită în anul 1502 și are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorit în fiecare an pe 29 august. Dincolo de valoarea sa istorică, pictura murală interioară și exterioară are o valoare artistică protejată ca patromoniu mondial UNESCO.

• Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” din Mănăstirea Humorului

A fost construită în anul 1530 și are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an la data de 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie). Pe lângă această biserică, ansamblul mănăstiresccuprinde ruinele caselor mănăstirești – datând din sec. XVI – XVIII, turnul clopotniță – datând din sec. XIX și Turnul lui Vasile Lupu – construit în 1641.

• Biserica „Buna Vestire” din Vatra Moldoviței

Un alt obiectiv Patromoniu Mondial UNESCO este mănăstirea de maici Moldovița, situată la 22 de kilometri de Câmpulung Moldovenesc şi la 31 de kilometri de Gura Humorului, în comuna Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava. A fost ctitorită de domnitorul Petru Rareş în anul 1532, cu hramul Buna Vestire. Cel mai important element al picturii interioare îl reprezintă Răstignirea, întâlnită în naos, considerată cea mai valoroasă realizare artistică de acest fel din toate bisericile edificate în Bucovina. Muzeul mănăstirii, amenajat în clişarniţă, găzduiește obiecte de o valoare deosebită: manuscrise din secolul al XV-lea, un Tetraevangheliar caligrafiat la Moldoviţa în anul 1613, o psaltire din anul 1614, jilţul domnesc al lui Petru Rareş, broderii dăruite de Voievodul Ştefan cel Mare – datate în secolul al XV-lea.

• Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți

Construită în anul 1487 de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, Biserica „Sfânta Cruce” din Pătrăuţi este un obectiv turistic de o valoare uriașă. Ea este cea mai veche biserică ortodoxă Monument Patrimoniu Mondial UNESCO din România, cea mai veche biserică păstrată construită în stil moldovenesc și biserica cu cea mai veche pictură interioară și exterioară din Moldova.

• Biserica „Sfântul Nicolae” din Probota

Istoria acestui edificiu începe în secolul XIV, când a luat ființă pe Valea Siretului una dintre cele mai vechi sihăstrii din Moldova. Cu timpul, călugării au construit o mică biserică purtând hramul „Sfântul Nicolae”, iar mai apoi Voievodul Petru Mușat a zidit aici o biserică de piatră – Mănăstirea „Probota” (Frați). Petru Rareș zidește în 1530 actuala mănăstire Probota sau Pobrata, cum i se mai spunea pe vremuri. Pe zidul dinspre sud se păstrează pisania în limba slavonă.

• Biserica „Sfântul Gheorghe și Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

Biserica din cadrul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou este monument patrimoniu mondial UNESCO de asemenea datorită picturii în stil bizantin.  Construită în perioada 1514-1522, are, cum este lesne înțeles, hramurile Sfântul Gheorghe (sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie) și Sfântul Ioan cel Nou (sărbătorit în fiecare an la 24 iunie). Din cauza vechimii, mare parte dintre picturile interioare au fost acoperite cu fum și sunt încă în restaurare.

• Biserica „Sfântul Gheorghe” din Voroneț

Situată la 4km de Gura Humorului, biserica a fost construită în satul Voroneț în 1488, de Ștefan cel Mare, ca un omagiu adus victoriei domnitorului împotriva turcilor. Particular aici este albastrul de Voroneț, unic în lume. Pe fundalul albastru Sfântul Gheorghe nimiceşte balaurul, iar toate subiectele de canon din Scriptură se completează cu sfinţii de la faţa locului.

• Biserica „Învierea Domnului” din Sucevița

Construită în stilul arhitecturii moldovenești, cu elemente de artă bizantină și gotică, Mănăstirea Sucevița a fost ctitorită  între 1581 și 1584 de Mitropolitul Gheorghe Movilă. Biserica mănăstirii se încadrează în categoria edificiilor de cult de plan triconc, în formă de cruce, cu abside circulare. Pictura bisericii, de o coloristică vie, este de o mare valoare artistică, ilustrând textele biblice din Vechiul și Noul Testament.

2. Mănăstirea Horezu

Este cel mai mare ansamblu monastic din România și include patru lăcașe de cult: Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii, având hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, fiind ctitorie a Sfântului voievodul martir Constantin Brâncoveanu (1693); „Biserica bolniței”, ctitorită de doamna Marica, soția voievodului (1696); Schitul „Sfinților Apostoli”, ctitorit de starețul mănăstirii, Ioan Arhimandritul, la 1698; Schitul „Sfântului Ştefan”, numit astfel după numele fiului cel mare al voievodului, ctitorit de acesta la 1703. Este un obiectiv turistic care atrage peste 60.000 de vizitatori pe ani, iar în anul 2005, l-a găzduit trei zile pe Prințul Charles de Walles, moștenitorul tronului Regatului Unit, într-una dintre chiliile mănăstirii. Din anul 1993, Mănăstirea Horezu este patrimoniu mondial UNESCO.

3. Satele cu biserici fortificate din Transilvania

Satele din această zonă prezintă un model de așezare și organizare a gospodăriilor țărănești păstrat încă din Evul Mediu. Ele au biserici fortificate din secolele al XIII-lea – al XVI-lea. UNESCO a clasificat pentru prima oară biserica fortificată din Biertan într-un sit protejat sub egida sa. Ulterior, situl a fost extins cu mai multe biserici din Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz, Câlnic și Valea Viilor. Bisericile fortificate transilvane formează unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe continentul european.

4. Cetățile dacice din Munții Orăștiei

Complexul fortificat cunoscut sub numele de Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei este situat în sectorul central şi vestic al unităţii geografice cu acelaşi nume. Construite între secolele 1 î.Hr.  și 1 d.Hr., sub dominație dacică, aceste fortărețe arată o fuziune neobișnuită a tehnicilor și conceptelor arhitecturale militare și religioase din epoca fierului în Europa. Ruinele lor sunt spectaculoase. Cetățile dacice din Munții Orăștiei sunt: Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte, Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia, Cetatea dacică de la Costeşti Blidaru, Cetatea dacică Luncani-Piatra Roşie, Cetatea dacică de la Băniţa și Cetatea dacică de la Căpâlna.

5. Centrul istoric al Sighișoarei

Unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din Europa, Sighișoara este exemplu pentru cultura sașilor transilvăneni. Centrul istoric al oraşului uimește prin spațiul urban nealterat, prin faptul că aici clădirile monument istoric sunt încă locuite, tot acest ansamblu de un pitoresc excepțional fiind inclus în Lista patrimoniului mondial în anul 1999.

6. Bisericile de lemn din Maramureș

Următoarele opt biserici de lemn din județul Maramureș au fost introduse în lista de patrimoniu mondial UNESCO în decembrie 1999:

• Biserica de lemn din Budești Josani, Budești
• Biserica de lemn din Desești, Desești
• Biserica de lemn din Bârsana, Bârsana
• Biserica de lemn din Poienile Izei, Poienile Izei
• Biserica de lemn din Ieud Deal, Ieud
• Biserica de lemn din Șurdești, Șurdești
• Biserica de lemn din Plopiș, Plopiș
• Biserica de lemn din Rogoz, Rogoz

Sunt înguste și înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii, pe arhitectura specifică locului și cu motive ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor. Sunt bijuterii pitorești ilustrative pentru identitatea culturală a zonei.