“Whitney” documentarul care explorează povestea nespusă a cântăreței
Whitney Houston a fost talentată, frumoasă și de succes. Deci, de ce, la 48 de ani, a cedat drogurilor? Aceasta este întrebarea centrală a celui mai recent film documentar al lui Kevin Macdonald. Filmul este spus prin imagini rare de arhivă și interviuri originale cu mai mult de trei duzini de membri ai familiei, prietenii și colegii lui Houston – strălucind o nouă lumină asupra vieții prea scurte a vocalistei supreme talentate și totuși chinuite.
Născută în 1963, Whitney a fost întotdeauna înconjurată de muzică. Mama ei, Emily “Cissy” Houston, a fost o cântăreață de succes, care a făcut backing pentru Elvis Presley și Aretha Franklin, care a fost și nașa lui Whitney. Verișorii lui Houston, Dee Dee și Dionne Warwick, au fost, de asemenea, cântăreți celebri, care au jucat împreună ca Gospelaires în anii 1950 și 1960.
Documentarul include dezvăluirea șocantă că, în calitate de copii, Houston și fratele ei Gary, au fost bătuți de Dee Dee. Maltratarea de către membrii apropiați ai familiei se dovedește a fi o temă și în viața ulterioară a lui Houston. În 2002, tatăl ei, John Houston, care odată îi manageria cariera, a dat-o în judecată pentru suma de 100 de milioane de dolari. În 2003, soțul lui Houston, Bobby Brown, a fost cercetat după o altercație ce a lăsat-o pe Houston cu un obraz vânăt și buza tăiată. Filmul se referă și la zvonurile despre bisexualitatea lui Whitney, confirmând o relație romantică cu cea mai bună prietenă și angajată a sa, Robyn Crawford, care a refuzat să fie intervievată.
În ciuda relațiilor sale complicate interpersonale și a luptelor cu dependența de droguri, Whitney a doborăt mai multe recorduri ale industriei muzicale decât orice altă cântăreață de sex feminin din istorie. În 2009, Cartea Recordurilor Guinness a declarat că este cel mai premiat artist feminin din toate timpurile, înregistrând 415 premii în carieră, inclusiv șase Grammy (ea l-a câștigat pe al șaptelea în 2013) și două Emmy. “I Will Always Love You” (1992), “I’m Every Woman” (1992) și “It’s Not Right But It’s Okay” (1998), sunt piese clasice, ce au contribuit neîndoielnic la forma muzicii pop pe care o știm astăzi.