În rândul din față, la Zuhair Murad, se aflau aproape la fel de multe paiete ca și pe podium, dovedind, ca și cum ar mai fi fost necesar, cât de loiali sunt fanii designerului. Unii dintre ei au purtat chiar și coronițe.
În această colecție hainele au avut o mulțime de detalii complicate, fiind foarte încărcate cu paiete și bijuterii, unele dintre ele fiind atât de elaborate încât rochiile au zgâriat podeaua. Și totuși, chiar dacă a existat o adevărată abundență a opulenței, această colecție a fost una dintre cele mai restrânse ale lui Murad. A fost o colecție destul de matură, cele mai multe piese fiind adresate mai mult doamnelor decât domnișorelor. Poate pentru că a decis să înfrumusețeze țesături bogate, cum ar fi catifea, duchesse satin și chiffon, într-o paletă armonioasă de vin, gri, safir și kaki, cu modele arăbești sau broderii florale.
Sursa de inspitație a aceste colecții a fost Elizabeth de Rusia, a cărei garderobe numărau 15.000 de rochii și a cărei mostenire cea mai cunoscută este Palatul de Iarnă; Totuși, merită remarcat faptul că, la fel ca restul Europei, aristocrația din Rusia imperială s-a inspirat de la celebrele case de modă din Franța.
Murad a încorporat detalii militare în ținutele din deschidere, cum ar fi un costum de catifea negru cu broderie de bronz și roșu sau o jachetă plină cu margele, cu tăiere dublă, asortată cu pantaloni de harem. Aceste 55 de ținute sunt în mod clar dintr-o epocă a covorului roșu și a instagramului. Decorațiunile surprinzătoare, cum ar fi vulturul imperial sau mesajele de dragoste brodate în aur merită toată atenția și trebuiesc studiate de aproape. Chiar și mireasa a fost o regină. Întrebat câte ore a durat să coase broderia, designerul a răspuns: „Mii și mii de ore. Asta este o altă poveste”. Efectul a fost unul cinematic, deși o mireasă din viața reală ar trebui să știe în ce se bagă. „Este cam greu de îmbrăcat”, a recunoscut el. „Trebuie să fie o femeie puternică să poarte o asemenea rochie.”
