Veneția stă pe milioane de piloni de lemn și are un arhipelag de 118 insule, 416 poduri, 177 canale și 127 de piețe. Acestea sunt distribuite în cele 6 cartiere – sestiere: Cannaregio, Castello, Dorsoduro, San Marco, San Polo și Santa Croce. În fiecare an, de la sfârșitul lunii ianuarie și până la mijlocul lui februarie are loc celebrul Carnaval de la Veneția, vechi de mai bine de opt secole. Istoria Carnavalului, dar și a Veneției în general este una tumultoasă, însă astăzi orașul atrage milione de turiști din întreaga lume și abundă de obiective turistice impresionante.
Canal Grande este cel mai mare și cel mai aglomerat canal din Veneția. Are forma unui “S” în oglindă, aproximativ 3,8 km. lungime, 30-90 lățime și o adâncime medie de 5 metri. Până în sec. al XIX-lea traficul se desfășura numai de-a lungul canalului și exista un singur pod care traversa canalul (Podul Rialto). De atunci s-au mai construit încă trei poduri: podul Scalzi, podul Academiei și podul Constituției. Transportul pe canal se face fie cu autobuzele de apă (vaporetto), fie cu taxiurile private de apă (gondolele).
- Ponde della Constituzione este cel mai nou pod de peste Grand Canale, terminat în 2008. Podul leagă Piața Roma (principalul parc auto, punctul terminus pentru autocarele care vin/ pleacă din lagună) de gara Santa Lucia. A fost numit Podul Constituției pentru a celebra cea de-a 60-a aniversare a constituței italiene.
- Ponte degli Scalzi sau Podul Călugărilor Desculți a fost numit după Biserica degli Scalzi aflată vis-a-vis și leagă cartierul Santa Croce de cartierul Cannaregio. A fost construit în 1934, fiind un pod de piatră în formă de arc, care a înlocuit vechiul pod din fier. Este primul pod peste Grand Canale după stația feroviară Santa Lucia.
- Podul Rialto este cel mai vechi pod peste Marele Canal și cel mai cunoscut din oraș. A fost construit între anii 1588 și 1591 și a fost singura modalitate de a traversa canalul pe jos până în anul 1854 când a fost construit Podul Academia. Podul Rialto are 7.5 metri înălțime și cuprinde 3 sensuri de mers: două părți pe lângă balustrade și o banda pe mijloc care servește ca spațiu pentru comercianții ce vând diverse bijuterii, pânze, sticla de Murano și alte articole pentru turiști.
- Ponte dell’Academia a fost construit în 1854, înlocuit în 1933 cu altul, înlocuit la rândul lui în 1985. Și-a luat numele după Accademia di Belle Arti di Venezia, acum sediul unuia dintre cele mai faimoase muzee din Veneția.
Piața San Marco este piața cea mai cunoscută din Veneția înconjurată de cafenele și buticuri. Napoleon o numea “recepția cea mai frumoasă a Europei”. Piața a fost pavată la sfârșitul sec. al XIII-lea cu cărămizi aranjate în formă de mozaic, însă în anul 1723 cărămizile au fost înlocuite cu un pavaj mult mai complex compus din trahite (roci vulcanice) închise la culoare și traversată de forme geometrice realizate din pietre istriene albe. Ultima pavare a fost facută în anul 1890 datorită “degradării și al modei”. Piața San Marco este cel mai jos punct din Veneția și datorită acestui lucru este prima care se inundă atunci când sunt furtuni în Marea Adriatica sau chiar când plouă mai mult.
Arsenale di Venezia a fost șantierul naval al orașului până la sfârșitul sec. XVII, fiind cel mai mare și mai aglomerat șantierul naval din lume. A fost întemeiat în 1104, iar în zilele sale de glorie avea 16.000 de angajați. Accesul în Arsenale di Venezia era interzis, pentru a păstra secretele meșteșugului, fapt ce a fost realizat cu succes până în 1550. Leii ce păzesc intrarea provin din Grecia, aduși de Francesco Morosoni în sec. XVII, după ce a cucerit Peloponezul. Leul din stânga păzea portul Pireu, iar cel din dreapta se afla pe drumul spre Atena din Eleusis.
