Pentru John Galliano – așa cum a explicat prin intermediul unui podcast, noua sa formulă de comunicare a ideilor despre munca sa – ideile asupra înaltului concept al colecției Artisanal pentru Maison Margiela reprezintă „esența brută, nediluată, parfumul” casei. Este întotdeauna fascinant să vezi rezultatul muncii unei minți creative, iar la casa Margiela, procesul lui Galliano este dezvăluit, pe măsură ce experimentezi ideile elaborate și stratificate, pe măsură ce analizezi fiecare piesă bucată cu bucată.
În prezentarea sa dinamică, metodele de lucru pentru haute couture au fost expuse – literalmente – în dezvăluirea interfacerilor și a cusăturilor magice care intră în construirea unor jachete personalizate sau în reinterpretarea fotografiilor cu raze X alei lui Katerina Jebb cu articole de îmbrăcăminte suprapuse peste alte articole de îmbrăcăminte. Alte rezultate ale minții creative ale lui Galiano includ purtatea unei fuste cu susul în jos sau hainele purtate cu fața în spate ca și cum modelul ar fi fost grăbit.
Hainele sunt zdrobite, strivite, umbrite și transformate dincolo de recunoașterea convențională, fiind prinse sub fâșii de țesături din nylon subțire; chiar și accesoriile din pene și părul sunt prinse în interiorul acestor sandwich-uri de țesături translucide. Conceptul de stratificare a fost coloana vertebrală a acestei colecții, deoarece Galliano a fost atras de ideea de a „crea propria lume într-o lume care este foarte tulbure în acest moment”.
Evocând colecția sa controversată pentru Christian Dior, din primăvara anului 2002, numită Clochard, Galliano continuă să găsească o sursă de inspirație pentru persoanele marginalizate care „nu vor să trăiască în limitele societății” și care se îmbracă în straturi cu „cele mai prețioase bunuri asupra lor”. „Suntem toți nomazi astăzi”, adaugă Galliano, „. . . ne mutăm în triburi”. Galliano numește această colecție „glamour nomadic” și folosește o paletă electrizantă de culori tehno pentru a pune în valoare culorile naturale ale materialelor utilitare.
Cu o anumită proiecție în minte, Galiano a adăugat straturi și straturi de saci de dormit matlasați și bucăți de pâslă pentru a amplifica și a defini siluetele, iar cartonul ondulat a primit rangul de haute couture. În spiritul Margiela, bucățile de textile ale țesăturilor de lux au fost folosite în articole de îmbrăcăminte patchwork, iar tehnica chineză Ge Ba de lipire a resturilor de țesături cu un adeziv pe bază de orez (folosit în mod tradițional pentru căptușirea articolelor din piele moale) au fost expuse pe podium.
„Îmbrăcămintea streetwear va fi întotdeauna importantă,” adaugă Galliano, „eu sunt un croitor, este vorba despre tehnică, despre tăieturi si drapaje” pentru a crea „volumele care fac ca moda să avanseze”. Aceste abilități au fost arătate în elemente cum ar fi jachetele și hainele aparent tradiționale, care, la o inspecție mai atentă, sunt de fapt cape inspirate de cele pe care femeile le luau peste rochii la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Inspirat de tinerii asistenți și stagiari care îl înconjoară la casa de modă și de dependența lor de tehnologie și de noțiunea de a purta lume cu tine peste tot, Galliano a adăugat ochelari de realitate virtuală în automobilele metalice de epocă, a pus iPad-uri în gențile imense (acestea rulau în mod continuu imagini glamour), și iPhone-uri care au fost atașate prin tehnologii elaborate cu aspect industrial la gleznă, în modul video și înclinate, astfel încât modelele Margiela au filmat rândul din față în timp real.
Galliano a explicat că se întreabă întotdeauna ce înseamnă „cool” atunci când aude acel cuvânt. Dar el răspunde la propria întrebare printr-un alt gând: „Pot lucra numai când sunt autentic”. Acum, asta este cool.
