Glam News Magazine

Sunt foarte puține momente care sunt gravate în mintea mea așa cum sunt amintirile mele cu bunica în bucătărie. Probabil pentru că acele momente aveau loc aproape zilnic, deoarece până de curând, locuia în apartamentul vecin. Bunica mea, Maria, realiza mereu torturi superbe – indiferent de ocazie. Ajunsă acum la 80 de ani, este o frumusețe uimitoare. În tinerețe, avea o față strălucitoare încadrată de cel mai drăguț bob. De departe, părea fragilă, dar era mai puternică decât se aștepta oricine. Putea ridica kilograme de făină, ca și cum ar avea greutatea unei pene. Când te îmbrățișa, te atingea un miros de parfum și plăcintă și nu ai fi vrut niciodată să îți dea drumul.

De îndată ce am intrat în bucătăria ei, mă uitam cu uimire la prăjiturile cu nucă de cocos, caise proaspăt coapte, plăcinte de mere, tarte cu lămâie și torturi de ciocolată. Bucătăria era frumoasă și întotdeauna extrem de curată. Draperiile din stofă galbenă împodobeau ferestrele, un tablou cu cina cea de taină era așezat deasupra mesei de bucătărie și o mulțime de cărți de bucate erau așezate strategic pe rafturi.

Văzând cum bunica mea face aceste rețete – și învățând să le și fac eu – am învățat multe lecții despre gătit și viață în același timp. Am învățat să iert, pentru că lucrurile se dovedesc a nu fi întotdeauna perfecte: o crustă de placintă se poate crăpa sau un tort s-ar putea să se lase puțin în mijloc atunci când îl supra decorăm. Am învățat să am răbdare, ceea ce este deosebit de necesar atunci când coc prăjiturile. De asemenea, am învățat multe despre intuiție. Instinctul ei a fost întotdeauna perfect. Nu folosea niciodată un cronometru; doar un miros parfumat de blat de tort în aer era suficient pentru ca ea să știe că era gata.

Lecțiile de viață pe care le-am învățat în bucătăria bunicii mi-au modelat caracterul. Povestirile despre cum a murit mama ei când era tânără, cum a inventat toate rețetele care mi-au fost transmise, cum se distra în copilărie cățărânduse în copaci și zilele ei lungi de lucru ca și asistentă medicală. Ea a trăit o viață remarcabilă și cu toate astea, a continuat să coacă.

Rețetele sunt old school (ea reaușea să gătească fără un robot de bucătărie), dar sofisticate în aromă datorită capacității ei de a lega aromele de sezon cu tot ceea ce cocea, creând tendințele cu mult înainte de a fi la modă. Prăjiturile ei sunt notele de dragoste ale familiei mele, zestrele împodobite cu cremă de unt. Când mă gândesc la rețetele pe care le-am învățat purtând șorțul bunicii la brâu, cum ar fi plăcinta de cartofi dulci și tortul de vanilie, sunt inspirat să le recreez singur pentru a duce mai departe moștenirea familiei.

Dacă dintre toate torturile pe care le realizez este unul care mi-a devenit special, este tortul meu cu portocale confiate inspirat de bunica mea, reteță care va da startul video blogului meu culinar în această vară. Vedeți voi, bunica mea este un expert în citrice. Timp de zeci de ani, ea cumpăra aproape zilnic lămâi și portocale proaspete din care făcea dulceață și confia cojile pentru a aroma prăjiturile. Am început și eu să folosesc portocale confiate în prăjituri, astfel încât să poată străluci cu adevărat. Nu numai că oferă o aromă uluitoare, dar îmi aduce înapoi toate amintirile uimitoare pe care le am în bucătăria bunicii. Îmi amintesc de prima dată când am făcut acest tort pentru ea în urmă cu cinci ani când ea a împlinit vârsta de 75 de ani: “Ăsta e un tort al naibii de bun!” a exclamat ea. În acel moment mi-am dat seama cât de mult mi-a definit rolul în familia mea. Duc tradiția familiei mai departe, dar cu propriile mele arome. Această rețetă a fost podul între generațiile vechi și noi devenind o tradiție de ziua bunicii mele.

Bunicile sunt cele mai iubite ființe ale fiecărei familii și nici o altă femeie nu poate fi comparată cu ea. Ea este mentorul suprem, terapeut și susținător. Dragostea ei nu cunoaște limite, pentru că te iubește și îi iubește pe toți cei pe care îi aduci în casă. Cel mai mare rol al bunicii în viața noastră este de a ne învăța, fie prin exemplu, fie prin instruire. Ea nu pierde ocazia de a ne învăța rețete de familie și niciodată nu reușește să ne spună că nu este bine să mâncăm prăjituri la micul dejun. Ea râde cu noi și plânge cu noi. Bunica este o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu. De aceea, fiincă ziua ei de naștere se apropie cu pași repezi, pe lângă tradiționalul tort de ciocolată, vreau să o surprind cu niște daruri prețioase, pline de dragoste și recunoștință. Și cum pot marca ziua ei de naștere pentru a îmi  arăta recunoștința dacă nu cu o brătară din argint gravată de pe Borealy.ro cu un mesaj personalizat? Un cadou pentru bunica mea , pe care să îl poarte zilnic și să îi aducă aminte cât de mult înseamnă pentru mine, citind mesajul gravat : “It’s all about LOVE and BAKING”

Acest articol este înscris în competiția Spring SuperBlog 2019!

Lasă un comentariu